Buna incercare de inselatorie!

Munca la domiciliu, auzi…

Cica tot ce sta in calea fericirii voastre financiare: sa trimiteti o copie color a Cartii de Identitate unor looseri de pe net. Si gata, euroii vor incepe sa ninga cu fiecare click pe care-l dati pe paginile indicate de marii dezvoltatori de marketing de mai jos:

From:	Robert Stanculeanu <robert.stanculeanu@yahoo.com>
To:

---

Suntem reprezentantii in Romania ai unei firme internationale de marketing-advertising online care intentioneaza sa-si extinda aria de acoperire a serviciilor in tara noastra.

Cautam persoane active, dispuse sa efectueze anumite activitati ce presupun utilizarea unui computer, in confortul propriului domiciliu. Aceasta oferta se adreseaza atat persoanelor fara un job stabil la acest moment, cat si persoanelor angajate care doresc obtinerea unor venituri suplimentare pe acesta cale.

Cu persoanele selectate vor fi incheiate contracte de colaborare pe perioade de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii acestora, cu respectarea tuturor prevederilor legale in materie de legislatia muncii pe teritoriul Romaniei.

Cei care se vor alatura echipei noastre, vor primi, saptamanal, anumite sarcini (task-uri) care vor trebui realizate in termenul prevazut.

Aceste sarcini se refera in principal la:

-          vizualizari reclame online

-          dactilografierea unor texte in limba romana si engleza

-          activitati de mailing, etc

O descriere mai detaliata a tututor activitatilor ce urmeaza a fi prestate de dvs, veti primi odata cu formularul contractului de colaborare, pe care-l veti primi pentru a fi semnat si a intra in vigoare.

Oferta se adreseaza persoanelor de minim 18 ani, de pe intreg teritoriul Romaniei, indiferent de sex, rasa, religie, nationalitate.

Singurele cerinte sunt accesul permanent la un computer conectat la internet, precum si cunostinte minime de utilizare a Word-ului, si de limba engleza.

Pentru activitatile executate, veti fi remunerati conform contractului. Suma minima care poate fi castigata este 800 euro brut, existand insa un sistem de bonusare, in functie de volumul de munca prestat, prin care castigul dvs lunar poate ajunge la suma de 1200 euro.

Platile vor fi facute lunar, pe data de 10 a fiecarei luni, prin virament bancar catre un cont propriu de card sau cont bancar, pe care ni-l veti comunica ulterior.

Daca sunteti interesat(a) de aceasta oferta si doriti sa va alaturati echipei noastre, va rugam sa ne trimiteti la adresa viorel.costinoiu@yahoo.com :

-          o copie scanata color a cartii de identitate, in format jpg, jpeg, jpe, tiff, tif, gif sau bmp

-          un cv propriu in limba romana – in format .doc

Aceste documente sunt necesare pentru intocmirea formularelor de colaborare (contract de colaborare, descrierea taskurilor, etc), si pentru o buna evidenta a tuturor membrilor echipei.

Dupa ce vom primi aceste documente de la dvs, in termen de maxim 5 zile lucratoare veti primi pe mail, scanat, un exemplar al contractului de colaborare, care va trebui semnat de dvs, si returnat pe aceeasi cale catre noi. Din acel moment contractul va intra in vigoare de la data de 1 ale lunii viitoare, moment din care va incepe efectiv activitatea dvs.

Deoarece exista un volum mare de solicitari, iar numarul de colaboratori necesari este deocamdata, unul limitat, avem speranta ca veti trimite documentele cerute intr-un timp cat mai scurt, pentru a putea demara rapid procedurile prin care sa deveniti colaboratorul nostru.

Apreciem foarte mult seriozitatea si eficienta in afaceri, si de aceea, avem rugamintea de a raspunde la acest mail, doar daca sunteti cu adevarat interesati de oferta noastra de colaborare.

Va multumim!

Cu mult respect,

Robert Stanculeanu

Sh!t… La mine-n firma s-au facut alegeri mega-democratice, cu urna mobila ( sa nu ne interupem din lucru) si tot tacamul pentru « alegerea reprezentantului palmasilor in vederea negocierilor cu patronii » sau asa ceva… In fine. S-o ales cine sa stea de vorba cu sefii cand se re-negociaza contractul colectiv de munca… La clasamentul final, surpriza !!! Aveam si io un vot. SI NU M_AM VOTAT SINGUR ! Macar daca o faceam. Acuma toata lumea ma intreaba exact asta : « Ce-i ma, te-ai votat singur ? N-ai mai convins pe nimeni ? ». Fuck…

p.s. macar daca stiam si io sa fac campanie, chestii…Ajungeam si io la un inceput de fraza sarbatoritoare « Andreea, dragostea mea… » (parafrazand mult mai celebra : » Mihaela, dragostea mea… » a lui Geoana din singura noapte in care a fost presedinte :) )

p.p.s. mi s-a deschis apetitul pentru o mare cariera politica…incep prin a face planuri in legatura cu alegerile de administrator de bloc …Cand or fi. rabdare si tutun!:)

De curand am vazut un reportaj nu mai stiu unde exact (ca prea multe s-au intamplat in ultima vreme ca sa imi aduc aminte toate detaliile) cum jocurile pe calculator pot ajuta femeile sa cheltuie mai putini bani.

Era si un mic interviu cu o fata care si-a deschis o cafenea virtuala in care a “investit” atat de multi bani ca sa o faca cat mai primitoare pentru prieteni incat in viata de zi cu zi a renuntat la shopping. Ultima achizitie vestimentara a intervievatei era o bluza cumparata in urma cu cateva saptamani din mall.

Pai cum dracu sa nu scada vanzarile cand nu mai are lumea timp? Bineinteles ca nu mai cheltuie femeile bani daca stau toata ziua in fata calculatorului. Intre servici/scoala, casa, PetVille, FarmVille,Cafe World s.a.m.d. unde sa mai ai vreme de cumparaturi? Daca ti se usuca recolta? Daca ti se strica mancarea pe aragaz? Daca iti fug animalele din tarcuri? Nu poti pleca asa din casa sa le gasesti pe toate in paragina la intoarcere….

Normal ca nu mai e nimeni prin magazine… poate doar in cele virtuale!

PS: Cei cu ferme prospere pe Facebook pot participa la “Fermier caut nevasta”?!

UPDATE: am gasit genialul reportaj

Da, legenda ca noi romanii suntem oameni descurcareti are samburele de adevar necesar! De ce? Pentru ca am vazut la TV (bineinteles, acelasi izvor de netarmurita cultura si educatie de orice fel)! Doi “colectionari de fier vechi” din fabricile dezafectate din tara s-au pus pe facut bani, si dintr-o astfel de cladire-fantoma au luat cam tot ce se putea lua, pana le-au cazut ochii pe vechiul ascensor: avea contragreutati, avea si cabluri…Evident, liftul era la etaj si ei lucrau constiinciosi in putul acestuia. Si mai evident, cand au luat contragreutatile, s-au trezit cu liftul in cap. La propriu. Nu mai retin daca s-au mai trezit si la spital sau numai pe lumea cealalta…

La acelasi TV am mai vazut o minune: venise lumea, in general oameni in varsta, in pelerinaj la moastele a trei sfinti. Ca sa nu mai fie cu coate, injuraturi ( ceva mai decente, “ca la usa…bisericii”) si alte arme lumesti ca in alti ani, jandarmeria si-a intrat in rol si s-au gandit “ Ia sa pastram noi ordinea intre cuviosi la aceasta manifestare” … Zis si facut: cordoane de jandarmi, culoare facute din garduri metalice pentru evitarea aglomerarii, in fine, tot tacamu’. Ce n-au luat in considerare: debitul de oameni. Adica: in timp ce unii se inchinau si pupau icoanele, veneau prea multi din spate si s-a creat o mica si neortodoxa busculada. Dar aparatorii ordinii publice nu s-au speriat, ci au actionat in consecinta. Si astfel au dat nastere la un tablou minunat: o baba se inchina si se ruga, iar jandarmul smerit, cu capul gol, sapca in mana si ochii la puhoiul de oameni ce se apropia ii soptea semi-panicat: “Mai repede, doamna, va rog, mai repede!!”.  Dar babuta nu se lasa dusa in ruptul capului, si ca sa il mai calmeze pe respectivul jandarm, a marit doar frecventa crucilor facute, uitandu-se ingrijorata spre camera de filmat . Sa mai zica cineva ca n-avem valori spirituale! Deci da, nu?!

Intr-o seara ma intorceam acasa si trec pe langa locul mai putin placut din punct de vedere olfactiv, dar atat de necesar traiului la bloc: ghena de gunoi. Aud niste fosnete, ma gandesc ca e vreo pisica sau un caine. Dar cand ma uit mai bine, un minoritar putin mai bronzat cauta de zor prin tomberoane, iar cum acolo nu este lumina, isi aprinsese…ecranul telefonului mobil (!) si se descurca de minune in cautarile lui inversunate. Brusc mi-am adus aminte de un studiu care m-a facut initial sa dau ochii peste cap:  “9 din 10 romani au telefon mobil”. Adevarat, sa stiti!

La ora cand scriu aceste randuri, va pregatiti sa mergeti la vot intr-o saptamana. Eu ma pregatesc sa fac altceva in ziua aia. La ora cand cititi aceste randuri, cu totii ne-am pricopsit cu alt conducator iubit pe cap pentru urmatorii 5 ani. Dar nu despre asta voiam sa scriu, ci despre campania electorala care l-a facut pe actualul presedinte sa scoata pe trotuarele din tara niste corturi alb-portocalii pe care scrie ceva slogan cu albastru (va dati seama ca nu-l retin, e mult si ca am retinut culorile!). N-am vazut in nici o zi pe nimeni care sa imparta brichete, plase, pixuri, tricouri, pliante sau alte materiale de campanile in respectivele locatii, dar banuiam eu ca nu le-a pus degeaba. Zilele trecute, ploaia m-a facut sa am o revelatie: un cort din apropierea unei statii de transport in comun era plin de oamenii ce se adaposteau acolo. Si asa, am mers impacat acasa, ca macar in al doisprezecelea ceas, cativa romani au trait bine cateva minute si, ce-i mai important, au ajuns uscati acasa. Deci DA!

P.S.  Fac un apel pe aceasta cale muncitorilor angajati la Primaria Cluj-Napoca, cei care mi-au luat bolovanul cu care imi tineam ocupat locul de parcare si i-au redat menirea initiala de bordura: va rog dati-mi-l inapoi, ca atunci cand plec undeva nu am ce sa plantez pe locul “meu” si ocupa altii abuziv spatiul de parcare ocupat abuziv prima data de mine! Mii de multumiri! Deci…?

- Ți-a rămas un os de la pulpa de pui pe care ai mâncat-o aseară?

- Mai ai o lingură (hai două) de sos pe fundul unei cratițe?

- Ai mâncat un măr și ți-a rămas cotorul?

- Ai coji de cartofi, bucați de mămăligă sau orice fel de gunoi în casă?

….și nu știi ce să faci cu ele?!

Nu dispera! Noi iți oferim soluția!

-Ai vazut o mașină suspectă parcată lângă blocul tău? (sigur e una, uita-te bine)

-Nu știi a cui e , cât stă și de ce e oprită tocmai acolo?

Hai ca e simplu! Ia resturile de mâncare și aruncă-le pe geam cu talent!

Scapi garantat de gunoi și de intruși dintr-o singură mișcare!

NU NE ASUMĂM RĂSPUNDEREA PENTRU CONSECINȚE!

SURSA DE INSPIRATIE: vecinu’ de la 6 care invariabil aruncă zilnic pe geam tot ce îi pică în mână;

VICTIMA: un amărât de la blocul vecin care se încăpățânează să parcheze lângă gardul blocului nostru;

NOI: așteptăm cu înfrigurare ziua în care nevasta nu o să-i gătească nimic și va fi chiar ea aruncată peste balcon!

Stateam linistita la coada sa-mi cumpar castane.

Credeam ca ziua e incheiata, si nimic interesant nu se mai poate intampla….cand…

“EL: -Daca sunteti draguta…tineti putin punga pana pun strugurii?

EA: -Sigur!

EL: -Adica..amabila, ca draguta sunteti!”

M-am straduit din rasputeri sa nu ranjesc ca poate cand imi venea si  mie randul imi dadea numai castane mici si putrede.

Oricum…. incercarea moarte n-are, dar eu daca eram in locul lui i-as fi strecurat si numarul de telefon odata cu restul.

Categoric sansele ar fi crescut exponential.

“În plăgile penetrante abdominale, dar mai ales în cele perforante, peritonita generalizată se instalează rapid. Plăgile pot fi produse prin arme albe, soldate mai ales cu secțiuni de viscere cavitare, sau prin arme de foc, ce produc multiple perforații viscerale. Date despre plăgile abdominale produse în război le găsim descrise în Iliada, plăgi produse prin lovituri de suliță, soldate cu o mare mortalitate.”     Abdomenul acut chirurgical, Peritonite- Angelescu N, Tratat de patologie chirurgicală 2001

Suliță?! Really? Iliada?! WTF?!

Grilă posibilă: Unde sunt descrise plăgile abdominale prin lovituri de suliță, produse în război?

a. Odiseea

b. Iliada

c. Legendele Olimpului

d. Capra cu trei iezi

e. Toate răspunsurile de mai sus.

Dată limită de trimitere a răspunsurilor: 15 noiembrie

Am citit intr-un cotidian national ( nu spun care, pentru ca ma fac de ras) ca Omul Magnet a prezis un cutremur pentru o zi de duminica. Fiind sambata in ziua lecturii mele, m-am gandit ca e cel putin interesant sa citesc despre cutremurul ce va veni.

Am trecut repede peste pozele domnului Magnet avand lipite pe piept tot felul de chestii, de la lingurite la diferite unelte agricole si m-am adancit in informatia valoroasa ce emana prin toti porii ziarului. Pana la urma am aflat ca evenimentul era programat chiar a doua zi, la ora 9.10 (trecute fix) !

M-am gandit ca nu-i a buna, mai ales ca avea sa fie un « cutremur cum nu s-a mai vazut », ca sa-l citez pe magnetizat. Mi-a placut ca a incercat sa linisteasca lumea spunand: « Nu vreau sa panichez pe nimeni, dar ar trebui evacuata de urgenta zona Dobrogea ! ».

Cred ca nu l-a bagat nimeni in seama in afara de mine. Eu insa am uitat sa-mi pun ceasul sa sune duminica dimineata si asa am pierdut sfarsitul lumii.

M-am resemnat doar cu faptul ca poate-l prind in reluare.

Dar oricum, daca ar fi sa pariez, eu zic ca cele mai mari sanse tot cu Acceleratorul de Particule le avem.

………………………………………………………………………………………..

Am un prieten care si-a dezvoltat un acut simt civic in ultimii ani. Drept urmare, intr-o seara cand a observat 2-3 indivizi dand tarcoale masinii lui, dar si a altora, s-a gandit sa faca o fapta buna: i-a urmarit pana s-a asigurat ca oamenii chiar erau « colectionari » de GPS-uri, detectoare de radar si/sau radio CD –uri, apoi a dat fuga la un gardian public ce isi dezmortea picioarele prin centrul orasului si i-a povestit tot ce avea pe suflet.

A urmat o replica romaneasca servita cu multa stapanire de sine : « Pai sunati repede la 112 ! ».

Nu l-am intrebat pe prietenul meu, dar banuiesc ca s-a simtit ca intr-o sceneta din aia de Revelion, din vremurile bune…

…………………………………………………………………………………………….

De cand s-a apropiat autostrada ( sau varianta ocolitoare, ce-o fi) de sediu nostru, ni se ia apa si curentul mai des decat inainte de Revolutie. Ori baietii ce sunt responsabili cu excavatul nu au mare noroc si in zilele pare dau in conducta de apa iar in cele impare rup cate un cablu de curent, ori e o chestie planificata…Ceea ce mi s-ar parea mult mai grav, ma duce cu gandul la faptul ca oamenii nu prea sunt hotarati cu proiectul. Inca. De unde si semi-certitudinea ca o sa ma dau eu cu masina pe autostrada Transilvania cand o sa am nepoti. Sau nici atunci.

…………………………………………………………………………………………..

In rest, toate bune. S-au intors studentii, a reinceput scoala, s-a aglomerat traficul, se intind nervii, urla claxoanele, se ridica praful de peste tot si se aseaza peste tot, si totul merge mai departe in semi-haosul pe care-l avem deja in sange…

Din fericire povestea s-a incheiat rapid ca nu mai rezista nimeni la inca o noapte de somn iepureste, de tresariri si de ganduri macabre ” E pe mine!! Acu’ ma musca de jugulara!”

Am fost ieri intr-un magazin foarte “practic” unde ne-am gandit ca se  gasesc de toate. Dupa ce am umblat fara tinta printre rafturi fara nici un rezultat mi-am facut curaj si mi-am invins rusinea de a intreba “unde gasim capcane de soareci?” si un domn dragut ne-a orientat spatial – aici al treilea raft pe stanga, sunt de plastic, mai incolo dupa umbrele sunt de lemn. Am mai bajbait un pic si am gasit umbrelele si voila – le-am gasit… niste caricaturi de capcane, mici mici mici… pentru nou-nascuti probabil :)

Am luat doua dar cum nu eram multumiti am mai cautat “sa le vedem si pe alea de plastic, poate’s mai mari”. Cum ne invarteam pe acolo le-am zarit…. za big ones! Astea’s! am luat 2, le-am dus pe alea minuscule la loc si le-am cautat in continuare pe alea de plastic. Intr-un final le-am gasit, pe dreapta nu pe stanga, si viteaz, “the silent killer” a incercat una cu degetul si a concluzionat “ha-ha-ha”. Cum nu aveam nevoie sa il distram pe “intruder” ci sa il ucidem cu sange rece am ramas la modelul clasic, pe care l-am si testat partial ca io nu cumpar nimic ce nu inteleg cum functioneaza.  Am stricat una din greseala (  ca iti trebuie cateva mastere si doctorate sa intelegi cum vin sarmele alea chiar daca produsul avea schema de utilizare) – oricum nu l-am pus inapoi pe raft, ca orice lucru pe care l-am demontat teoretic il pot pune la loc :D

Am ajuns acasa, am pregatit “ultima cina” – un morcov si o bucata de cascaval – sa aleaga ce ii place mai mult; le-am plasat strategic si n-am mai avut nimic de facut decat sa asteptam.

Dupa vreo 2 ore am zis ca iesim din casa ca poate daca e liniste prinde curaj si iese. N-am avut noroc de plimbare ca s-a pornit furtuna si a trebui sa ne intoarcem. “Monstrul”  infometat probabil ( ca la noi in bucatarie gasesti orice altceva in afara de mancare) nu s-a sinchisit de tunete si de fulgere si a iesit din “barlogul” improvizat in aragaz (btw acu’ tre sa iau unu nou ca pe asta l-a pangarit cu labele lui murdare si oricum arata jalnic si i.d.S).

Se aude o pocnitura. S-a inchis una din capcane. Ne uitam unu’ la altu’ cu ochii mari, palizi amandoi… Acu’ tre sa mergem sa-l evacuam! Oare l-a omorat?!

Mergem pas-pas spre bucatarie, aprind lumina si OMG! It’s huge! Inchid usa, transpir brusc si incerc sa inteleg ce am vazut.  Era mort….cu labele in sus, dolofan,  coada mai lunga decat corpul si cu capcana peste cap.  Acum alta dilema. Cum il luam de acolo?! Io nu pun mana pe asa ceva.

Imi iau manusile chirurgicale (sa lucram curat si fara urme), rulam covorul in stil mafiot, ii intruducem un capat intr-o punga ecologica :D si “the silent killer” o rupe la fuga pe scari cu captura sa o arunce la gunoi. Daca aveam pubele moderne,  pe categorii de deseuri menajere…. asta unde s-ar fi incadrat? Luam amenda ca n-am separat corect “produsele”?

Daca nu ploua asa tare ar fi trebuit sa mergem la Somes cu cadavrul, sa  ne desavarsim opera de mafioti, ca ciment proaspat mai greu gasesti in vremuri de criza :)

Am mai lasat preventiv cealalta capcana, dar n-am mai prins nimic. O mai las inca vreo cateva zile sa nu vina rudele sa-l razbune pe decedat desi la cat de eficienti am fost nu cred ca mai indrazneste nimeni sa ne disturbe.

R.I.P

Duminica. Dimineata. Ma trezesc ametita pe la 10. Ma duc in bucatarie.

Mama (care a venit sa stea o vreme la noi pana imi recapat eu functionalitatea deplina) imi povesteste speriata cu s-a auzit o bufnitura sub chiuveta si mai apoi niste chitzaituri. Primul meu gand a fost “Eh!Prostii! Nu-i nimic. Se mai aud bufnituri si apa curgand si pietricele care cad de sus si se lovesc de tzevi. Nu exista nici cea mai mica posibilitate sa intre ceva in casa, la etajul 2…si mai ales pe la bucatarie unde e totul zidit.”

Deschid viteaza usile de la masca, fosnesc niste pungi, mut o galeata, bag mana in niste panze de paianjen (?!) – improvizez o lanterna, verific peretele… totul inchis. Nu are pe unde sa intre nimic. I s-a parut.

Isi face aparitia Mitzi. Cu o privire ingrijorata si mergand ca o umbra pe langa mobila se duce sa manance. Se tot uita in dreapta si in stanga… si dupa 2-3 inghitituri fuge. Ma gandesc ca iar s-a nevrozat. O fi fost de la zgomot. Se mai sperie ca doar de 3 ani n-a mai vazut ce e pe afara. Orice zgomot i se pare suspect.

Imi fac o cafea si ma asez la masa. Liniste. Aud niste sunete. Ma enervez si iar deschid usile de sub chiuveta. NIMIC. Ma uit in spatele masinii de spalat. NIMIC. Dupa aragaz. NIMIC. Zic ca mi s-a parut si imi vad de treaba.

Trece ziua, Mitzi umbla tot ca o umbra prin casa si tresare la orice zgomot. Radem de ea ca e nebuna, dar totusi, ca sa nu mai patim ca acu’ o luna cand ne-a sechestrat afara din dormitor, ii mut mancarea din bucatarie si inchidem usile.

Pe la 12 cand sa ne culcam se aud zgomote din bucatarie. Amu’ ii acu’! Ne echipam de actiune si patrundem in incinta. Liniste. Doara n-o fi prost sa iasa. Inspectam superficial incaperea.Nimic. Ne retragem si ascultam de dupa usa. NIMIC.

Iesim la o tzigara pe balcon si incepem sa facem scenarii. Cel mai fericit caz ar fi sa fie o lacusta cel mai tragic- un sobolan. Pentru 2 mimoze de oras nu e o situatie chiar roz. NOW WHAT?!

“The silent killer” porneste catre bucatarie dar parchetul scartzie sub greutatea lui si misiunea e compromisa. ABORT ABORT!!

Ne incurajam unul pe altul si intram in forta ca SWAT-ul. Smucim masca de sub chiuveta, batem in mobila, in tevi doar doar o fugi montrul si l-om putea pali in moalele capului cu bota. Aud niste picioruse lipaind grabite pe podea dar nu vad nimic. Bestia a evadat!

Am renuntat pe la 2 sa il mai cautam. Picam de somn.

UPDATE:

Dimineata am descoperit ca Mos Craciun ne-a lasat un cadou maro pe chiuveta.

Am luat repede de prin frigider ce am apucat cat sa nu mor de foame azi. Mai tarziu o sa plec la cumparaturi pentru musafir. Trebuie sa ii luam si noi un cadou.  Otrava e exclus ca mai repede crapa pisica decat monstrul.  Poate o capcana din aia ca in Tom si Jerry cu o bucata mare de cascaval scump – Exquisit! Bon appetite cherie!