FRUCTE EXOTICE! WIN OR FAIL?!

De fiecare data cand merg la cumparaturi nu ma pot abtine sa nu petrec minute bune in sectiunea de fructe si legume din market. Sunt ca un copil rau si pofticios. Cand vad ceva nou imi trebuie si mie. In ultima vreme am fost invadati de fructe exotice si tot felul de ciudatenii care nu sunt neaparat si gustoase :)) dar nu avem cum sa stim asta pana nu incercam,nu? Asa ca mi-am luat pe rand:

-rodii – sunt in topul preferintelor mele in momentul asta ( anul trecut mancam cate una in fiecare zi ). Dezavantajul e ca se desface destul de greu si de fiecare data stropesc tot in jur prin bucatarie si raman cu pete pe tricou; ar trebui sa am outfit special pentru operatiunea asta :)

-sweety – pe care inca nu l-am inteles dar e bun; e ca o versiune mai dulce a grepfruitului?! nu stiu la ce s-au gandit cand l-au facut;

-pomelo – e urias si ma doare stomacul de fiecare data cand mananc dar fac sacrificii ca e tare gustos,

- nuca de cocos – nu sunt mare fan, ca nu-mi place nici Bounty si nici cand o vad pe prajituri dar am zis ca poate varianta “cruda” e mai buna. L-am cumparat, cum il desfac?! Dupa ce l-am ocolit de cateva ori, am incercat sa infig un cutit in el si n-am reusit. Am perforat cu greu punctele de la coada si am scurs uleiul din el, apoi l-am bagat in 2 pungi si am iesit afara si l-am izbit de perete pana i-a crapat coaja si l-am putut desface. Si am stat si m-am uitat la el ca nu stiam exact ce se poate manca. I-am taiat partea alba, am muscat din ea… bleah! l-am razuit si l-am amestecat cu lichidul scurs din interior…. bleah! A fost o experienta pe care nu o sa o mai repet :)

-mini-banane – mi s-au parut dragute asa mici si verzi :) dupa ce am incercat sa mananc una am fost tare dezamagita; era atoasa si nu avea nici un gust; le-am abandonat vreo saptamana prin bucatarie si in weekend cand faceam curat si am dat peste ele am vrut sa le arunc pentru ca facusera pete maro pe coaja, dar am mai desfacut una inainte sa nu zic ca am dat banii degeaba. A fost minunata. Am cautat apoi pe net si am aflat ca daca le cumperi verzi trebuiesc lasate pana li se face coaja maro si apoi trebuiesc mancate.Duh!

-mango – cu cat e mai colorat si mai moale, cu atat e mai zemos si mai dulce; foarte bun in salata de fructe cu capsuni, portocale si banana :)

-avocado – mi s-a parut nisipos si gretos cand l-am mancat simpu; ulterior am mancat la cineva o salata cu ou, castravete, avocado si suc de lamaie si a fost foarte bun;

-maracuja – asta a fost ultima achizitie. L-am luat fara sa ma documentez inainte cam ce as putea face cu el, pentru ca obisnuiam sa cumpar niste “seturi” de iaurt cu fructe care avea unul din borcanele cu maracuja si era bun, de ce n-ar fi si fructul in sine la fel?! Nu stiu. L-am adus acasa triumfatoare, l-am pus pe masa si am cautat pe net sa vad cum trebuie sa arate inauntru, cum se desface, cum se mananca etc. Am aflat ca trebuie sa fie mov-maroniu la suprafata, dar interiorul nu arata chiar apetisant. Al meu era verde-verde. L-am lasat cateva zile pe masa in speranta ca se va transforma cum s-a intamplat cu mini-bananele. N-am avut prea mare succes. L-am taiat pana la urma cu greu, pentru ca are coaja foarte tare si miezul arata gretos de-a dreptul – cam ca la pepenele galben, partea cu samburi care se arunca de obicei. Am trecut peste greata initiala si am zis ca poate gustul o sa il salveze daca aspectul ma dezamagise total. Wrong again! A fost atat de acru ca n-am putut sa mai iau si a doua oara si l-am aruncat cu totul.

Nu stiu care va fi urmatoarea achizitie. Poate un fruct de cactus, sau o steluta galbena care nu stiu cum se numeste dar mi-a placut cum arata, si promit ca imi fac lectiile inainte :)

Posted in andrEEA | Tagged , , , , , | 2 Comments

In birou cu dusmanul

După cum cred că majoritatea lumii știe, cercetătorii se împart în două categorii: cei care se ocupă cu lucruri serioase (medicamente noi, tehnologii inovative, etc) , si acei cercetători britanici, cu studii care mai de care mai trăznite. În ultimele referiri on-line pe care le-am observat în legatură cu britanicii, mi-a atras atenția o mică si (mie imi pare) universală clasificare a…celor mai iritante tipuri de colegi dintr-un birou. Mai jos, un rezumat…Top 5-ul meu, dintre toate care le-am citit…Însoțit si de sugestiile englezilor de cum să faci să scapi de această “binecuvântare”. Dacă te recunoști în una dintre categorii, poți nega liniștit: oricum, nimeni nu te crede, și mai ales…nimeni nu te iartă!

          Cei care îți povestesc mereu cât de mult au ei de lucru sau colegii-megafon fac exact asa: “Tu nu știi cât mă grăbesc, nu-mi mai văd capul de treabă, aoleo și vai vai vai!” (bine, ultima parte am pus-o eu…). Apoi, când își fac totuși “curaj” (eu i-aș zice mai degrabă “chef”) să se apuce cu adevărat de ceva problemă, o fac într-un mod deloc discret: bat cu zgomot în tastatură, vorbesc tare la telefon (cineva trebuie sa îi observe în exercițiul funcțiunii,nu?!), oftează din 5 în 5 secunde, își aruncă pixul sau ce au la indemână pe birou, neapărat însoțind tot acest “spectacol” cu câte o exclamație de genul “Nu se poate așa ceva, măi frate!”. S-au observat cazuri în care s-a “dat liber” si la unele “binecuvântări” la adresa altor colegi de servici, care niciodata nu sunt în jur în acele momente, și care într-un final sunt țintuiți negreșit de aceeași concluzie: “Parcă n-aș avea io destule de făcut, acum mai trebuie să îi fac și treaba lui…!!”

          Cum scapi de genul ăsta de coleg? Nicicum. Așa că ai rămas brusc cu o singură opțiune: îl suporți, și înveți să îl ignori.

          Cei care vor să știe tot ce mișca (denumiți și controlorii de trafic) mai sunt cunoscuți drept “bârfitorii” (dar sună prea urât, așa că rămânem la “controlorii de trafic”). Pentru aceștia, întrebările “Ce?”, “Cine?”, “Unde?” și “Când?” sunt esențiale în desfășurarea productivă a muncii timp de 8-9 ore pe zi. Nimeni în afară de ei nu își dă seama cum de o sarcină de servici nu poate fi finalizată până nu află doamna/domnul în cauză știri noi despre cine cu cine mai umbla, cine cu cine se mărită sau ce mașină iși permite unu-altul să își cumpere, și mai ales…de ce?

          Cum scapi de genul ăsta de coleg?Simplu: îl iei pe “Nu știu” si/sau pe “Nu prea mă interesează” în brațe, și răspunsul ăsta îl “servești” la orice întrebare. Garantat, o să își dea seama în câteva minute că tu ești unul dintre “ăia care habar n-au cu ce se mănâncă viața asta”, primești un zâmbet plin de compătimire și gata! Ești liber!

          O subramură a acestui tip de coleg cică ar fi povestitorii, adica aceia care îți relatează tot ce li s-a întâmplat în ultima vreme, fără ca tu nici măcar sa nu le fi pus o întrebare în acest sens…

         Plimbăreții sau cei care își dezmorțesc oscioarele din 5 în 5 minute sunt cei care se ghidează după zicala binecunoscută clasei muncitoare “Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!” Aceștia au cele mai lungi si plăcute pauze de cafea și/sau țigară, apoi când se întorc la birou își amintesc că au uitat să treacă pe la toaletă, apoi își dau seama si ca au uitat sa își spele un măr, și lista mai poate continua cu o mie de exemple de acest gen. Câteodată îi poți întâlni pe coridor, încruntați nevoie mare, cu o foaie de hartie in mana si grăbindu-se plini de importanță într-o direcție necunoscută ție. Dacă ai timp și chef să te joci de-a Sherlock Holmes puțin cu ei, îi găsești “destinația surpriză” exact la cel mai apropiat loc pentru fumat sau la biroul altui coleg, punându-se la curent cu ultimele noutați în materie de…hmmmm…orice, de fapt. Cum scapi de genul ăsta de coleg? Nu prea ai de cine scăpa, scapă ei de tine de fapt, așa că nu se pune…

         Cei care mănîncă zgomotos ocupă primul loc în topul britanicilor, de unde îmi dau seama că se pare că acest popor este unul irascibil…sau nu şi-au dat seama că pot să asculte putină muzică în timp ce vecinul de birou mănâncă mere, alune, chipsuri sau ce-or mai fi servind ei în timp ce lucrează. Ar trebui ca această categorie să fie atentă la alt studiu facut de cercetatorii britanici şi care arată că cele mai mutet boli de la birou le iei de la … tastatura asupra căreia mănânci.

         Nu ştiu cum scapi de aceşti colegi, bănuiesc că trebuie doar sa aştepţi să se sature…

         Cei care înjură sunt colegii care la orice conversaţie, telefonică sau nu, îşi varsă năduful cu nişte înjurături din tot sufletul. Pe mine nu prea mă deranjează, dar se pare că englezii sunt mai civilizaţi decât mine.

         Cam astea au fost « descoperirile » cercetătorilor în anul 2010… Şi un mic sfat : înainte să te grăbeşti să incluzi pe colegul X sau pe colega Y într-o anumită categorie, gândeşte-te mai bine în care categorie ai intra tu…Să vezi dacă nu iti trece pofta de făcut mişto de alţii… ! J Mie cel puţin, mi-a trecut !

Posted in De la revista... | Tagged , , | 1 Comment

ZIUA BUNA SE CUNOASTE DE DIMINEATA!

Aer de primavara in Cluj. Natura revine la viata. Toti astenicii, ciudatii, taranii de oras si moliile de apartament sunt iarasi pe strazi! Prin praf, prin gropi, prin urmele maro care au ramas dupa topirea zapezii…peste tot! It’s gonna be great!

NE ENERVEAZA:

-babele care isi croiesc drum prin troleul plin ochi, pentru ca au zarit un loc liber in capatul celalalt; dupa ce au schilodit jumatate din nesimtitii care le stau in cale isi trantesc satisfacute sacosele pe scaun, si tot in picioare isi continua drumul; stim ca batranetea e grea, dar macar nu tine ocupate 2 locuri ca si asa troleele astea noi, fancy si absolut neincapatoare sunt mai mult ca sigur proiectate de cineva care nici nu traieste in Romania si nici nu a mers macar o data in viata lui cu unul;

-batranii care se inghesuie sa se urce in troleu de parca ar fi ultimul pe anul asta… btw, DACA EU NU COBOR NICI TU NU TE URCI AZI;

-oamenii care se imping in mine cand astept la semafor sa trec strada; E ROSU, Dumneavoastra intelegeti semnificatia culorii?… nu stau in mijlocul drumului de proasta! si nici nu suntem la coada la lapte la 5 dimineata, in frig, sa ne ingramadim unii in altii ca pinguinii…

-daca o masina de pe banda intai opreste la o trecere de pietoni, prudent ar fi sa se opreasca si cea de pe banda a doua, sau macar sa schiteze ca franeaza, in caz ca primul nu a oprit doar ca sa-si goleasca scrumiera pe jos; cu totii stim ca te grabesti la coafor, dar merita?!;

-daca cineva te saluta cand intra in incapere frumos ar fi sa raspunzi; da, da… suntem constienti ca ai un job stresant, si chiar trebuie sa lucrezi intens 2 zile pe luna, dar un zambet crispat si un “Buna ziua” nu cred ca ti-ar dauna grav;                                   Cele 10 secunde castigate sigur iti vor creste productivitatea! Keep up the good work!

To be continued…

Posted in andrEEA, Ne enervează... | Tagged , , | Leave a comment

Oare cine … pune botu’ ????

UPDATE: Am incercat sa fiu fair-play si am trimis un reply de bun simt domnilor, cerand amanunte in legatura cu angajarea, si surpriza: nu mi-au mai raspuns. Oare sa fie pt ca se simt cu musca pe caciula? DA! ;)
Buna incercare de inselatorie!
Munca la domiciliu, auzi…
Cica tot ce sta in calea fericirii voastre financiare: sa trimiteti o copie color a Cartii de Identitate unor looseri de pe net. Si gata, euroii vor incepe sa ninga cu fiecare click pe care-l dati pe paginile indicate de marii dezvoltatori de marketing de mai jos:
From:
Robert Stanculeanu <robert.stanculeanu@yahoo.com>
To:

Suntem reprezentantii in Romania ai unei firme internationale de marketing-advertising online care intentioneaza sa-si extinda aria de acoperire a serviciilor in tara noastra.

Cautam persoane active, dispuse sa efectueze anumite activitati ce presupun utilizarea unui computer, in confortul propriului domiciliu. Aceasta oferta se adreseaza atat persoanelor fara un job stabil la acest moment, cat si persoanelor angajate care doresc obtinerea unor venituri suplimentare pe acesta cale.

Cu persoanele selectate vor fi incheiate contracte de colaborare pe perioade de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii acestora, cu respectarea tuturor prevederilor legale in materie de legislatia muncii pe teritoriul Romaniei.

Cei care se vor alatura echipei noastre, vor primi, saptamanal, anumite sarcini (task-uri) care vor trebui realizate in termenul prevazut.

Aceste sarcini se refera in principal la:

-          vizualizari reclame online

-          dactilografierea unor texte in limba romana si engleza

-          activitati de mailing, etc

O descriere mai detaliata a tututor activitatilor ce urmeaza a fi prestate de dvs, veti primi odata cu formularul contractului de colaborare, pe care-l veti primi pentru a fi semnat si a intra in vigoare.

Oferta se adreseaza persoanelor de minim 18 ani, de pe intreg teritoriul Romaniei, indiferent de sex, rasa, religie, nationalitate.

Singurele cerinte sunt accesul permanent la un computer conectat la internet, precum si cunostinte minime de utilizare a Word-ului, si de limba engleza.

Pentru activitatile executate, veti fi remunerati conform contractului. Suma minima care poate fi castigata este 800 euro brut, existand insa un sistem de bonusare, in functie de volumul de munca prestat, prin care castigul dvs lunar poate ajunge la suma de 1200 euro.

Platile vor fi facute lunar, pe data de 10 a fiecarei luni, prin virament bancar catre un cont propriu de card sau cont bancar, pe care ni-l veti comunica ulterior.

Daca sunteti interesat(a) de aceasta oferta si doriti sa va alaturati echipei noastre, va rugam sa ne trimiteti la adresa viorel.costinoiu@yahoo.com :

-          o copie scanata color a cartii de identitate, in format jpg, jpeg, jpe, tiff, tif, gif sau bmp

-          un cv propriu in limba romana – in format .doc

Aceste documente sunt necesare pentru intocmirea formularelor de colaborare (contract de colaborare, descrierea taskurilor, etc), si pentru o buna evidenta a tuturor membrilor echipei.

Dupa ce vom primi aceste documente de la dvs, in termen de maxim 5 zile lucratoare veti primi pe mail, scanat, un exemplar al contractului de colaborare, care va trebui semnat de dvs, si returnat pe aceeasi cale catre noi. Din acel moment contractul va intra in vigoare de la data de 1 ale lunii viitoare, moment din care va incepe efectiv activitatea dvs.

Deoarece exista un volum mare de solicitari, iar numarul de colaboratori necesari este deocamdata, unul limitat, avem speranta ca veti trimite documentele cerute intr-un timp cat mai scurt, pentru a putea demara rapid procedurile prin care sa deveniti colaboratorul nostru.

Apreciem foarte mult seriozitatea si eficienta in afaceri, si de aceea, avem rugamintea de a raspunde la acest mail, doar daca sunteti cu adevarat interesati de oferta noastra de colaborare.

Va multumim!

Cu mult respect,

Robert Stanculeanu

Posted in Ne enervează... | Tagged , , | 25 Comments

O sa ma fac administrator de bloc…

Sh!t… La mine-n firma s-au facut alegeri mega-democratice, cu urna mobila ( sa nu ne interupem din lucru) si tot tacamul pentru « alegerea reprezentantului palmasilor in vederea negocierilor cu patronii » sau asa ceva… In fine. S-o ales cine sa stea de vorba cu sefii cand se re-negociaza contractul colectiv de munca… La clasamentul final, surpriza !!! Aveam si io un vot. SI NU M_AM VOTAT SINGUR ! Macar daca o faceam. Acuma toata lumea ma intreaba exact asta : « Ce-i ma, te-ai votat singur ? N-ai mai convins pe nimeni ? ». Fuck…

p.s. macar daca stiam si io sa fac campanie, chestii…Ajungeam si io la un inceput de fraza sarbatoritoare « Andreea, dragostea mea… » (parafrazand mult mai celebra : » Mihaela, dragostea mea… » a lui Geoana din singura noapte in care a fost presedinte :) )

p.p.s. mi s-a deschis apetitul pentru o mare cariera politica…incep prin a face planuri in legatura cu alegerile de administrator de bloc …Cand or fi. rabdare si tutun!:)

Posted in De ce? | Tagged | 1 Comment

BRILLIANT

De curand am vazut un reportaj nu mai stiu unde exact (ca prea multe s-au intamplat in ultima vreme ca sa imi aduc aminte toate detaliile) cum jocurile pe calculator pot ajuta femeile sa cheltuie mai putini bani.

Era si un mic interviu cu o fata care si-a deschis o cafenea virtuala in care a “investit” atat de multi bani ca sa o faca cat mai primitoare pentru prieteni incat in viata de zi cu zi a renuntat la shopping. Ultima achizitie vestimentara a intervievatei era o bluza cumparata in urma cu cateva saptamani din mall.

Pai cum dracu sa nu scada vanzarile cand nu mai are lumea timp? Bineinteles ca nu mai cheltuie femeile bani daca stau toata ziua in fata calculatorului. Intre servici/scoala, casa, PetVille, FarmVille,Cafe World s.a.m.d. unde sa mai ai vreme de cumparaturi? Daca ti se usuca recolta? Daca ti se strica mancarea pe aragaz? Daca iti fug animalele din tarcuri? Nu poti pleca asa din casa sa le gasesti pe toate in paragina la intoarcere….

Normal ca nu mai e nimeni prin magazine… poate doar in cele virtuale!

PS: Cei cu ferme prospere pe Facebook pot participa la “Fermier caut nevasta”?!

UPDATE: am gasit genialul reportaj

Posted in andrEEA, La kilogram | Tagged , , , , | 1 Comment

DECI DA, NU?!

Da, legenda ca noi romanii suntem oameni descurcareti are samburele de adevar necesar! De ce? Pentru ca am vazut la TV (bineinteles, acelasi izvor de netarmurita cultura si educatie de orice fel)! Doi “colectionari de fier vechi” din fabricile dezafectate din tara s-au pus pe facut bani, si dintr-o astfel de cladire-fantoma au luat cam tot ce se putea lua, pana le-au cazut ochii pe vechiul ascensor: avea contragreutati, avea si cabluri…Evident, liftul era la etaj si ei lucrau constiinciosi in putul acestuia. Si mai evident, cand au luat contragreutatile, s-au trezit cu liftul in cap. La propriu. Nu mai retin daca s-au mai trezit si la spital sau numai pe lumea cealalta…

La acelasi TV am mai vazut o minune: venise lumea, in general oameni in varsta, in pelerinaj la moastele a trei sfinti. Ca sa nu mai fie cu coate, injuraturi ( ceva mai decente, “ca la usa…bisericii”) si alte arme lumesti ca in alti ani, jandarmeria si-a intrat in rol si s-au gandit “ Ia sa pastram noi ordinea intre cuviosi la aceasta manifestare” … Zis si facut: cordoane de jandarmi, culoare facute din garduri metalice pentru evitarea aglomerarii, in fine, tot tacamu’. Ce n-au luat in considerare: debitul de oameni. Adica: in timp ce unii se inchinau si pupau icoanele, veneau prea multi din spate si s-a creat o mica si neortodoxa busculada. Dar aparatorii ordinii publice nu s-au speriat, ci au actionat in consecinta. Si astfel au dat nastere la un tablou minunat: o baba se inchina si se ruga, iar jandarmul smerit, cu capul gol, sapca in mana si ochii la puhoiul de oameni ce se apropia ii soptea semi-panicat: “Mai repede, doamna, va rog, mai repede!!”.  Dar babuta nu se lasa dusa in ruptul capului, si ca sa il mai calmeze pe respectivul jandarm, a marit doar frecventa crucilor facute, uitandu-se ingrijorata spre camera de filmat . Sa mai zica cineva ca n-avem valori spirituale! Deci da, nu?!

Intr-o seara ma intorceam acasa si trec pe langa locul mai putin placut din punct de vedere olfactiv, dar atat de necesar traiului la bloc: ghena de gunoi. Aud niste fosnete, ma gandesc ca e vreo pisica sau un caine. Dar cand ma uit mai bine, un minoritar putin mai bronzat cauta de zor prin tomberoane, iar cum acolo nu este lumina, isi aprinsese…ecranul telefonului mobil (!) si se descurca de minune in cautarile lui inversunate. Brusc mi-am adus aminte de un studiu care m-a facut initial sa dau ochii peste cap:  “9 din 10 romani au telefon mobil”. Adevarat, sa stiti!

La ora cand scriu aceste randuri, va pregatiti sa mergeti la vot intr-o saptamana. Eu ma pregatesc sa fac altceva in ziua aia. La ora cand cititi aceste randuri, cu totii ne-am pricopsit cu alt conducator iubit pe cap pentru urmatorii 5 ani. Dar nu despre asta voiam sa scriu, ci despre campania electorala care l-a facut pe actualul presedinte sa scoata pe trotuarele din tara niste corturi alb-portocalii pe care scrie ceva slogan cu albastru (va dati seama ca nu-l retin, e mult si ca am retinut culorile!). N-am vazut in nici o zi pe nimeni care sa imparta brichete, plase, pixuri, tricouri, pliante sau alte materiale de campanile in respectivele locatii, dar banuiam eu ca nu le-a pus degeaba. Zilele trecute, ploaia m-a facut sa am o revelatie: un cort din apropierea unei statii de transport in comun era plin de oamenii ce se adaposteau acolo. Si asa, am mers impacat acasa, ca macar in al doisprezecelea ceas, cativa romani au trait bine cateva minute si, ce-i mai important, au ajuns uscati acasa. Deci DA!

P.S.  Fac un apel pe aceasta cale muncitorilor angajati la Primaria Cluj-Napoca, cei care mi-au luat bolovanul cu care imi tineam ocupat locul de parcare si i-au redat menirea initiala de bordura: va rog dati-mi-l inapoi, ca atunci cand plec undeva nu am ce sa plantez pe locul “meu” si ocupa altii abuziv spatiul de parcare ocupat abuziv prima data de mine! Mii de multumiri! Deci…?

Posted in De la revista... | Tagged , , , , , , , | Leave a comment

Simțul proprietății sau Ce mănâncă azi vecinii?!

- Ți-a rămas un os de la pulpa de pui pe care ai mâncat-o aseară?

- Mai ai o lingură (hai două) de sos pe fundul unei cratițe?

- Ai mâncat un măr și ți-a rămas cotorul?

- Ai coji de cartofi, bucați de mămăligă sau orice fel de gunoi în casă?

….și nu știi ce să faci cu ele?!

Nu dispera! Noi iți oferim soluția!

-Ai vazut o mașină suspectă parcată lângă blocul tău? (sigur e una, uita-te bine)

-Nu știi a cui e , cât stă și de ce e oprită tocmai acolo?

Hai ca e simplu! Ia resturile de mâncare și aruncă-le pe geam cu talent!

Scapi garantat de gunoi și de intruși dintr-o singură mișcare!

NU NE ASUMĂM RĂSPUNDEREA PENTRU CONSECINȚE!

SURSA DE INSPIRATIE: vecinu’ de la 6 care invariabil aruncă zilnic pe geam tot ce îi pică în mână;

VICTIMA: un amărât de la blocul vecin care se încăpățânează să parcheze lângă gardul blocului nostru;

NOI: așteptăm cu înfrigurare ziua în care nevasta nu o să-i gătească nimic și va fi chiar ea aruncată peste balcon!

Posted in andrEEA, Din bloc | Leave a comment

Vorba zilei

Stateam linistita la coada sa-mi cumpar castane.

Credeam ca ziua e incheiata, si nimic interesant nu se mai poate intampla….cand…

“EL: -Daca sunteti draguta…tineti putin punga pana pun strugurii?

EA: -Sigur!

EL: -Adica..amabila, ca draguta sunteti!”

M-am straduit din rasputeri sa nu ranjesc ca poate cand imi venea si  mie randul imi dadea numai castane mici si putrede.

Oricum…. incercarea moarte n-are, dar eu daca eram in locul lui i-as fi strecurat si numarul de telefon odata cu restul.

Categoric sansele ar fi crescut exponential.

Posted in andrEEA, La kilogram | Leave a comment

Deci DA!

“În plăgile penetrante abdominale, dar mai ales în cele perforante, peritonita generalizată se instalează rapid. Plăgile pot fi produse prin arme albe, soldate mai ales cu secțiuni de viscere cavitare, sau prin arme de foc, ce produc multiple perforații viscerale. Date despre plăgile abdominale produse în război le găsim descrise în Iliada, plăgi produse prin lovituri de suliță, soldate cu o mare mortalitate.”     Abdomenul acut chirurgical, Peritonite- Angelescu N, Tratat de patologie chirurgicală 2001

Suliță?! Really? Iliada?! WTF?!

Grilă posibilă: Unde sunt descrise plăgile abdominale prin lovituri de suliță, produse în război?

a. Odiseea

b. Iliada

c. Legendele Olimpului

d. Capra cu trei iezi

e. Toate răspunsurile de mai sus.

Dată limită de trimitere a răspunsurilor: 15 noiembrie

Posted in andrEEA, De ce? | Leave a comment