In birou cu dusmanul

După cum cred că majoritatea lumii știe, cercetătorii se împart în două categorii: cei care se ocupă cu lucruri serioase (medicamente noi, tehnologii inovative, etc) , si acei cercetători britanici, cu studii care mai de care mai trăznite. În ultimele referiri on-line pe care le-am observat în legatură cu britanicii, mi-a atras atenția o mică si (mie imi pare) universală clasificare a…celor mai iritante tipuri de colegi dintr-un birou. Mai jos, un rezumat…Top 5-ul meu, dintre toate care le-am citit…Însoțit si de sugestiile englezilor de cum să faci să scapi de această “binecuvântare”. Dacă te recunoști în una dintre categorii, poți nega liniștit: oricum, nimeni nu te crede, și mai ales…nimeni nu te iartă!

          Cei care îți povestesc mereu cât de mult au ei de lucru sau colegii-megafon fac exact asa: “Tu nu știi cât mă grăbesc, nu-mi mai văd capul de treabă, aoleo și vai vai vai!” (bine, ultima parte am pus-o eu…). Apoi, când își fac totuși “curaj” (eu i-aș zice mai degrabă “chef”) să se apuce cu adevărat de ceva problemă, o fac într-un mod deloc discret: bat cu zgomot în tastatură, vorbesc tare la telefon (cineva trebuie sa îi observe în exercițiul funcțiunii,nu?!), oftează din 5 în 5 secunde, își aruncă pixul sau ce au la indemână pe birou, neapărat însoțind tot acest “spectacol” cu câte o exclamație de genul “Nu se poate așa ceva, măi frate!”. S-au observat cazuri în care s-a “dat liber” si la unele “binecuvântări” la adresa altor colegi de servici, care niciodata nu sunt în jur în acele momente, și care într-un final sunt țintuiți negreșit de aceeași concluzie: “Parcă n-aș avea io destule de făcut, acum mai trebuie să îi fac și treaba lui…!!”

          Cum scapi de genul ăsta de coleg? Nicicum. Așa că ai rămas brusc cu o singură opțiune: îl suporți, și înveți să îl ignori.

          Cei care vor să știe tot ce mișca (denumiți și controlorii de trafic) mai sunt cunoscuți drept “bârfitorii” (dar sună prea urât, așa că rămânem la “controlorii de trafic”). Pentru aceștia, întrebările “Ce?”, “Cine?”, “Unde?” și “Când?” sunt esențiale în desfășurarea productivă a muncii timp de 8-9 ore pe zi. Nimeni în afară de ei nu își dă seama cum de o sarcină de servici nu poate fi finalizată până nu află doamna/domnul în cauză știri noi despre cine cu cine mai umbla, cine cu cine se mărită sau ce mașină iși permite unu-altul să își cumpere, și mai ales…de ce?

          Cum scapi de genul ăsta de coleg?Simplu: îl iei pe “Nu știu” si/sau pe “Nu prea mă interesează” în brațe, și răspunsul ăsta îl “servești” la orice întrebare. Garantat, o să își dea seama în câteva minute că tu ești unul dintre “ăia care habar n-au cu ce se mănâncă viața asta”, primești un zâmbet plin de compătimire și gata! Ești liber!

          O subramură a acestui tip de coleg cică ar fi povestitorii, adica aceia care îți relatează tot ce li s-a întâmplat în ultima vreme, fără ca tu nici măcar sa nu le fi pus o întrebare în acest sens…

         Plimbăreții sau cei care își dezmorțesc oscioarele din 5 în 5 minute sunt cei care se ghidează după zicala binecunoscută clasei muncitoare “Pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!” Aceștia au cele mai lungi si plăcute pauze de cafea și/sau țigară, apoi când se întorc la birou își amintesc că au uitat să treacă pe la toaletă, apoi își dau seama si ca au uitat sa își spele un măr, și lista mai poate continua cu o mie de exemple de acest gen. Câteodată îi poți întâlni pe coridor, încruntați nevoie mare, cu o foaie de hartie in mana si grăbindu-se plini de importanță într-o direcție necunoscută ție. Dacă ai timp și chef să te joci de-a Sherlock Holmes puțin cu ei, îi găsești “destinația surpriză” exact la cel mai apropiat loc pentru fumat sau la biroul altui coleg, punându-se la curent cu ultimele noutați în materie de…hmmmm…orice, de fapt. Cum scapi de genul ăsta de coleg? Nu prea ai de cine scăpa, scapă ei de tine de fapt, așa că nu se pune…

         Cei care mănîncă zgomotos ocupă primul loc în topul britanicilor, de unde îmi dau seama că se pare că acest popor este unul irascibil…sau nu şi-au dat seama că pot să asculte putină muzică în timp ce vecinul de birou mănâncă mere, alune, chipsuri sau ce-or mai fi servind ei în timp ce lucrează. Ar trebui ca această categorie să fie atentă la alt studiu facut de cercetatorii britanici şi care arată că cele mai mutet boli de la birou le iei de la … tastatura asupra căreia mănânci.

         Nu ştiu cum scapi de aceşti colegi, bănuiesc că trebuie doar sa aştepţi să se sature…

         Cei care înjură sunt colegii care la orice conversaţie, telefonică sau nu, îşi varsă năduful cu nişte înjurături din tot sufletul. Pe mine nu prea mă deranjează, dar se pare că englezii sunt mai civilizaţi decât mine.

         Cam astea au fost « descoperirile » cercetătorilor în anul 2010… Şi un mic sfat : înainte să te grăbeşti să incluzi pe colegul X sau pe colega Y într-o anumită categorie, gândeşte-te mai bine în care categorie ai intra tu…Să vezi dacă nu iti trece pofta de făcut mişto de alţii… ! J Mie cel puţin, mi-a trecut !